Before & After
Spre deosebire de tendintele din veacul al XIX-lea in care se facea apel la arhitecti straini francezi si austrieci, si ulterior romani, in cazul conacului de la Maxut, o echipa de arhitecti italieni a fost contractata pentru a oferi viata unui loc strategic, cu principalul scop de a construi o casa eleganta pentru familie si mostenitori. Conacul a deservit pentru multi ani drept resedinta de vara a unui grup select de nobili. Zilele lor erau marcate de diminetile insorite in gradina, pe marginea havuzului, si mai ales de incredibilul sentiment de joie de vivre. Serile erau petrecute in holul conacului, ascultand focul care ardea in semineu in noptile lungi de iarna, sunetele suave ale pianului sau rasetele din timpul jocurilor de bridge.
Referitor la materialele de constructie folosite la constructia conacului, este necesara amintirea unor cariere de piatra la Deleni semnalate inca de la 1900. Aceste cariere au putut fi exploatate in epoca moderna de italieni. Se stie ca piatra de constructie, calcar galbui, pentru conacul de la Maxut (temelii, pivnite), dar si pentru poduri si fantani din zona, provine din carierele de la Deleni. Conacul este construit din piatra si caramida, fiind acoperit la ora actuala cu invelitori si solzi din tabla.
Conacul, latura bucatariilor si grajdurile formeaza la un loc un ansamblu rectangular cu aspect architectural diferentiat pe corpuri, fiind dispuse in jurul unei curti in care se intra dinspre est si care corespunde unei curti de onoare. Parerea istoricului Ruxandra Beldiman este aceea ca, raportat la categoria conacelor din Moldova acest tip incita compacta apare ca o raritate, conacul fiind situat in multiple cazuri la distanta de corpurile tip anexa. Ansamblul de cladiri este inconjurat pe laturile de est, sud si vest de un parc romantic la origine, constructiile si parcul fiind incercuit de viile proprietatii